O saptamana am stat acasa si am butonat de zor la telecomanda. 120 de canale = nimic interesant de semnalat, exceptand migratia animalelor salbatice din Africa! Prin urmare, vestea ca draga noastra planeta a depasit 7 miliarde de locuitori, m-a luat oarecum prin surprindere. Parca mai ieri eram 6 miliarde! Oare timpul zboara asa repede sau noi ne inmultim cam repejor?
Mi-am adus aminte ca citisem intr-o carte un eseu referitor la caracteristicile demografice si anul 2012. Mi-au trebuit 7 carti despre Feng Shui ca sa inteleg de ce "nordul e usa", dar surprinzator - chiar si pentru mine, m-am multumit numai cu una avand ca subiect controversatul an 2012, si asta pentru ca aborda subiectul din mai multe puncte de vedere : social, psihologic, stiintific, matematic, istoric, mitologic, biologic, politic, spiritual, si multe altele, prin urmare n-am fost nevoita sa sap mai adanc dupa informatii. Dupa ce am rasfoit un numar destul de mare de carti care dezbateau aceasta tema, am ales-o in sfarsit pe aceasta care se numeste simplu "Misterul anului 2012". Nu este scrisa de un autor anume ci este o colectie de 24 de eseuri si articole scrise de diferite personalitati, aparute in diverse carti si publicatii, eseuri care nu au neaparat ca subiect anul 2012, dar - prin temele abordate - au ca numitor comun aceasta data. Marturisesc ca informatiile pe care le-am gasit in acesta carte nu erau total noi pentru mine, exceptand calendarul Mayas si anumite concepte ca "punct de haos”, “masa critica” sau “punct critic”.
Ce inseamna asta? Inseamna ca exista un model matematic care ne spune ca ritmul accelerat al schimbarii (oricare ar fi ea) are si unele limite. Orice dezvoltare atinge in cele din urma, un plafon, un punct de saturatie, cand ritmul său incetineste si se stabilizeaza, apoi descreste usor. Fiecare dintre noi simtim aceste schimbari accelerate chiar in viata de zi cu zi, si putem lua ca exemplu doar telefoanele mobile sau viteza de calcul actuala ca sa intelegem fenomenul.
Daca ritmul schimbarii ar continua la fel de accelerat, ar fi posibil sa nu evoluam timp de eoni in viitor, ci - intr-o perioada de timp foarte scurta - am putea ajunge la sfarsitul evolutiei chiar in timpul vietii noastre. Daca evolutia ar continua intr-un ritm tot mai accelerat, perioadele de timp – in care noul intra in viata noastra - vor continua sa se micsoreze ajungand de la zeci de ani la doar cateva zile si chiar la zero, rata schimbarii devenind astfel infinita. Ceea ce este putin probabil.
Cresterea populatiei este un alt exemplu foarte bun. De mii de ani populatia umana a crescut din ce in ce mai rapid. Acum o mie de ani populatia ajunsese la un numar de circa 300 milioane, in 1600 acest numar s-a dublat, ajungand in 1800 la primul miliard. Perioada in care numarul s-a dublat s-a redus la 150 de ani. Prin 1960 se ajunsese la 4 miliarde cu o perioada de deblare de doar 30 de ani. De atunci insa cresterea populatiei a incetinit si sunt semne ca se va stabiliza in jurul a 10 miliarde in anul 2100. Asta inseamna ca nu trebuie sa ne ingrijoram prea tare caci, intr-un fel sau altul, viata isi gaseste intotdeauna propriul echilibru.
Si totusi, se pune intrebarea : daca exista limite pentru viteza cu care se produce evolutia, exista limita si pentru ritmul de evolutie al inteligentei, orice forma ar lua ea?
Unul dintre tiparele care stau la baza evolutiei este complexitatea tot mai mare a procesarii informatiei. AND-ul este o banca de informatii construita in eoni de ani, organizarea si intrebuintarea informatiilor reprezinta esenta inteligentei, care a evoluat in miliarde de ani. Revolutia modurilor de informare din zilele noastre reprezinta ultima faza a unui proces ce a inceput odata cu nasterea universului.
Conform modelului matematic, la un moment dat rata de crestere a cunoasterii umane isi va atinge propriul maxim, insa cunoasterea nu reprezinta punctul final din evolutia inteligentei. Intelepciunea decide cum este folosita cunoasterea. In prezent omenirea detine enorm de multa cunoastere, dar inca foarte putina intelepciune. In acest moment al evolutiei noastre ne aflam intr-un “punct critic”, punctul in care omenirea are de ales in a-si folosi cunostintele acumulate si a trece intr-o faza superioara, aceea a dezvoltarii intelepciunii spre binele generatiilor viitoare, sau alege varianta dezastrului.
Exista o teorie numita teoria haosului, care ne spune ca transformarea societatii nu este un proces intamplator ci urmeaza un tipar care prezinta patru faze majore : faza declansatoare, faza de acumulare, intervalul de decizie si “punctul de haos”. Ajunsa in punctul de haos evolutia sistemului se inclina intr-o directie sau alta, avand la dispozitie doua scenarii : decadere sau progres.
In fiecare moment al vietii noastre individuale avem de ales, avem la dispozitie cel putin doua optiuni, ceea ce alegem creioneaza viitorul nostru. Acelasi lucru se intampla si la nivel global. Ce alegem noi ca umanitate aflata in “punctul critic” al evolutiei sale? Alegem o lume care sa mai dureze multa vreme, sau algem distrugerea civilizatiei si a sistemelor ecologice? Odata ajunsi in “punctul de haos”, se va selecta una sau alta dintre caile de evolutie pe care le avem la dispozitie, in acest punct unele tendinte vor disparea iar altele noi le vor lua locul.
Dar cum se va intampla asta? Ce schimbari trebuie facute la nivel personal si global? Ce fel de proces reprezinta nasterea unei lumi noi?
Se spune ca numarul oamenilor influentati de o trezire radicala, cat si profunzimea acestei treziri, creste in fiecare zi, iar vestea si mai buna este ca numarul lor creste exponential. S-a estimat ca la inceputul celui de-al doilea deceniu al acestui secol (cam acum) numarul oamenilor atinsi de fenomenul trezirii (sau iluminarii, daca suna mai familiar) ar putea atinge 60 pana la 70 de milioane. Vestea si mai buna este ca antropologul Lyle Watson a sugerat in anul 1974 ca este suficient ca 1% dintr-o populatie sa treaca printr-o transformare, pentru ca intreaga populatie sa se modifice. (Socoteala e simpla : 7 miliarde, 70 milioane, 1%.) Asa cum o mana de oameni pot lansa o noua moda pentru imbracaminte, care sa influenteze intreg continentul, este nevoie doar de cativa oameni – cei care trebuie - pentru a transforma evenimente izolate intr-o adevarata epidemie. Ceea ce azi e unic, maine devine comun, o paradigma este inlocuita complet cu alta, aparent din senin. Acest 1% reprezinta “masa critica” care manifesta un nou mod de a gandi, o constiinta evoluata, valori, perceptii si prioritati noi.
Cu totii traim in aceste vremuri de extraordinara transformare. Fiecare in felul sau are un rol special de jucat, contribuind la forma acestei lumi noi. Probabil de aceea ne si aflam aici, in acest moment. Nu ar trebui sa ezitam sa ne jucam rolul cu eficienta. Ca membri ai aceleiasi mari familii, fiecare din noi se confrunta cu o mare alegere.
Autorii lanseaza o intrebare : asteptam cu mainile incrucisate sfarsitul filmului sau scriem impreuna ultimele pagini ale scenariului?

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu