Deunazi am citit un articol despre Kate Middleton
si Lupo. Lupo, un Cocker Spaniel, a iesit
la plimbare cu stapana lui si cu micul George. Ei bine, Lupo a facut ceea ce
fac toti catelusii …… un caca in parc. Duchess of Cambridge a strans caca de pe
jos si l-a pus in cosul de gunoi. Nu cred ca in UK acest fapt starneste mirare
in randul cetatenilor. Stirea nu era prezentata ca ceva extraordinar si
nemaivazut. Spectaculos si nemaivazut ar fi
daca acest lucru s-ar petrece pe strada mea. Daca vecinii mei, iubitorii aceia
de animale (da, despre ei vorbesc) ar fi macar pe sfert precum Kate, as crede
ca sunt in Matrix. Dar, noooo, n-ai sa
vezi.
Cinci minute fac pana la serviciu, pe jos, strabat trei stradute scurtute
si ….. o mare de cacat (de caine, desigur). In asfaltul vechi, presarat cu
multe crapaturi/gauri/gropi, au rasarit - cu mult tupeu si vitejie - niste
buruieni. Bietele smoculete au sfarsit tragic, inainte de soroc, sub o pleasca
de cacat. Degeaba au pus oamenii afise pe garduri, pe stalpi, pe masini, facand
apel la “bunul simt” al “iubitorilor”/stapanilor de caini. Nu s-a intamplat
nimic, gramada-i tot mai mare! Afisele s-au transformat in amenintari verbale. Nu
s-a intamplat nimic, gramada-i tot acolo! Ah, si se topeste zapada sau vine
ploaia si cacatul se intinde, se transforma intr-o chestie vascoasa si porneste
la vale (caci locuiesc pe deal) colorand totul in cale. Zici ca s-a mutat Pollack
la noi in cartier si si-a incercat vopselele pe asfalt. Ah, si da soarele, si
totul se usuca, se face pojghita, se marunteste, se amesteca cu diverse alte lucruri…... Ah, si vate vantul, si zici
ca ti-a intrat praf in ochi ….. nu domnule, nu-i praf, e CACATUL de pe starda
mea (adaugat la ala de pe strada ta). Il respiri tu, ai tai, bunicul, bunica,
mama, tata, copilul, nepotul, inclusiv tu “iubitorule” de caini. Toti respiram
cacat. Nu va amagiti ca ceea ce va intra pe nas si pe gura ar fi praf de la
astia cu constructiile, noooo, e CACA.
A doua straduta pe care o strabat e presarata din metru in metru, pe
ambele trotuare, cu stalpi. La fiecare stalp o gramajoara de cacat, mai mic,
mai mare, mai moale, mai tare. Diversitate maxima la mine in cartier.
A treia strada e ceva mai curata, da’ nici aici nu-i tocmai paradisul.
Am un vecin, cu un caine din ala mic cat un cartof. Cum iese din bloc,
cum face caca. Are trei optiuni: in fata usii pe prima treapat, in fata usii pe
a doua treapta (astea-s toate) sau pe platforma din fata blocului. In zilele
cand nu-l scapa asa de tare mai face si in parcare, in mijloc, pe unde trece
toata lumea. In zilele bune face in cacatel cat degetul meu aratator, dar cand
il doare burtica e apocalipsa reloaded!
Mai e unul cu un Labrador frumos. Il scoate din curte, face caca in drum
langa un stalp (stalpul din fata casei lui), si il baga inapoi in curte. Gata plimbarea. Altul acopera
cacatelul cu frunze, numai bine, sa nu-l vezi si sa calci in el. Ce-o fi in
capul lui? Cativa caini sunt scosi la plimbare de catre oameni platiti pentru
asta. Stapanul s-a scos, vina cica nu mai e a lui! Iar mai nou am vazut stapani
noi cu cainele la plimbare, da’ nu-s din cartier (ca-i cunosc pe toti), cred ca
doar fac caca la noi pe strada. Nu mai am nici o indoiala, suntem o buda!
Drumul meu spre Centru nu difera foarte mult fata de cel catre birou, tot
cinci minute, pana in parc, dar cinci minute de cacat. Pe o strada pe care s-a
lucrat/reparat vreo doi ani (daca nu trei), acum se asterne un frumos si
proaspat asfalt. Frumos a ramas doar cateva zile, acum e plin de cacat. Vestea
buna e ca se vede si poti sa-l ocolesti, drumsorul asta n-are inca gropi,
fisuri sau smocuri de iarba. Vestea proasta este ca fasia din lateral – care se
poate numi cu indulgenta trotuar - nu e asfaltata. Ah, sunt nedreapta, e
asfaltata … cu cacat. Stimati soferi, stiu ca ma claxonati si ma injurati (pe
buna dreptate!), dar eu tot pe mijlocul strazii o sa merg. In consecinta, va
rog pastrati-va calmul, lumea mea e plina de cacat, aveti putina ingaduinta.
Nu inteleg! Nu inteleg si pace! E nesimtire?, E lene?, E nepasare?, E obisnuinta?,
E graba?, Balcanism?, Lipsa de educatie?, Domnie?, Injosire?, Toate la un loc? Ce
e? De ce e asa de greu? Se poate rezolva? Cum? Chiar nu exista nici o solutie? …..
civica, legala (aplicabila)?
Ceea ce eu nu pot sa inteleg nici in ruptul capului, este cum de nu-l
deranjeaza (pe stapanul/”iubitorul” de caini) faptul ca si el calca in acelasi
rahat, zi de zi, de doua ori pe zi!! Daca nu-l deranjeaza, ce fel de om e?
Concluzia simpla pe care pot s-o trag este ca poate e obisnuit sa stea in
cacat, poate ca la el acasa e la fel de curat. Poate ca-i place. Poate ca viata
lui e de cacat si nu mai simte nici o diferenta. Poate crede ca si a noastra e
la fel (n-ar gresi foarte mult avand in vedere ca a contribuit la asta.)
“Iubitorule” de animale, cainele ala e responsabilitatea ta, e un membru
al familiei tale! E de datoria ta sa-i oferi adapost, hrana si sa-i strangi “dovezile
solide” (ca nu poate singur!), in schimbul loialitatii si dragostei pe care
ti-o ofera. El sigur te iubeste!!! Garantat!!! Tu il iubesti pe el? Il meriti? Tu
te iubesti si te respecti pe tine? Raspunsul e la fiecare pas, il stim toti! De
ce alegi sa fii injurat de zeci de oameni pe zi (in fiecare zi), de mame (care
fug repede acasa cu copiii sub brat, ca sa le spele pantofii), de biciclisti
(care-si baga rahatul in garaj), de soferi (care-si parcheaza masina in gramada
de cacat), de vecini (care s-au saturat sa stranga mizeriile din fata casei),
de prieteni (carora le e jena sa-ti spuna in fata ce gandesc)? Crezi ca esti
domn/doamna in ochii cuiva, iubitor sau salvator de caini?? Nu te amagi! Crezi
ca iubesti animalele? Nu te amagi! Crezi ca iubesti in general? Nu te amagi! Crezi
ca te respecti pe tine? Nu te amagi! Te evita lumea? Nu te intreba de ce. Esti
deja stigmatizat! Daca bunul simt iti lipseste, daca educatia iti lipseste,
daca familia si scoala nu au reusit sa faca din tine un om responsabil, ce
anume te poate motiva? Exprima-te “iubitorule” de caini, te ascultam, noi toata comunitatea!!!
O vorba romanesca spune “Omul sfinteste locul.” Fiecare din noi, prin
comportamentul nostru, prin locurile pe unde trecem, in spatiul in care traim,
lasam o urma. Lasam o amprenta peste tot, aceasta amprenta ne
defineste, pentru totdeauna! Tot ce se intampla in jurul nostru, e provocat de
actiunile nostre si suntem direct responsabili pentru standardul vietii
noastre. Ce standard impunem noi, oamenii maturi, generatiei tinere? Unde sa se
joace copiii cand strazile, curtile si parcurile sunt pline de fecale? In ce
secol traim? Cat de evoluati ne credem? Pe cine sa mai dam vina dupa ce au fost
matrasiti toti cainii vagabonzi (pe care tot voi ii abandonati in strada)?
Ajungem la vorba lui Marin Sorescu “Bietii copii….ce sa invete, ma, de la
ai mari?”
