"The King's Speech"

Discursul Majestății Sale Regelui Mihai I
în fața Camerelor reunite ale Parlamentului României,
25 octombrie 2011, ora 10

 

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.

Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură.

Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.

Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.

Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos.

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii și frații noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați.

Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române:

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți.

Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați.

Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai R

Amama (Regina Elena a Romaniei)

"Surorile mele si cu mine îi spuneam „Amama“, un nume frumos care, pe lânga faptul ca înseamna bunica, destainuie un înteles spiritual profund, venit din rezonanta apropiata de cea a latinului „anima“, care înseamna suflet. Mai mult decât atât, Regina Elena a avut o mare credinta despre care spunea ca îi aduce putere si – astazi îmi dau seama - un important lucru, întelepciune. De fapt, când eram mica, nu puteam pronunta „Amama“ si de aceea o strigam „Ama“.

Bunica mea, Regina Elena, a fost ghidul meu spiritual, mentorul, steaua calauzitoare. Ea m-a învatat multe despre viata, mi-a deschis ochii catre tot ce este frumos si bun pe lume; mi-a aratat ceea ce este urât sau primejdios, dar m-a lasat sa învat din propriile mele greseli. Regina-mama a fost un îndrumator plin de tact, nu pentru ca dadea sfaturi, ci pentru ca încarna adevarata întelepciune care spune ca trebuie sa înveti din propriile greseli pentru a te forma, ca om.

Mergeam adesea în caminul ei minunat, Vila Sparta, aproape de Florenta. Am mers acolo în vacanta de câte ori a fost posibil si am petrecut câteva luni atunci când parintii mei s-au mutat din Anglia în Elvetia si erau în cautarea unei case de închiriat.

Când eram mici, ea ne citea nu doar carti pentru copii, ci si din scriitorii clasici, pe care îi cunostea bine. Amama a fost o femeie cu adevarat erudita, care stia multe despre artele plastice, muzica si literatura. De aceea, cercul ei de prieteni numara artisti dramatici, scriitori, sculptori, poeti si muzicieni, ca si o multime de oameni cu talent special, bijutieri, arhitecti de gradini ori specialisti în flori si plante. Adesea ne lua cu ea la întâlnirile cu acesti oameni fascinanti, învatându-ne astfel profunda frumusete spirituala pe care viata o ascunde si care uneori nu este lesne de vazut, dar care exista pentru a fi simtita si traita. O mare favoare era când ne ducea sa vedem minunile Florentei: statuile celebre ale lui Michelangelo si Benvenuto Cellini, galeriile Uffizi, picturile lui Rafael, Piero della Francesca, Domul, gradinile Bobboli. Ceea ce în mod obisnuit ar fi putut fi plictisitor pentru copii devenea o aventura, în prezenta ei, acolo, în chip de ghid, explicându-ne ce se gasea îndaratul fiecarei capodopere care îti taia rasuflarea. Povestea mea favorita a fost aceea a lui Benvenuto Celllini, care a aruncat în cuptor toate uneltele si vasele din bucatarie, de cupru si cositor, tigai si vase, fiindca nu a avut suficient material sa desavârseasca statuia lui Perseus. Mai târziu, acasa, ea ne citea fabulele grecesti, despre cum Perseus a ucis pe Medusa. Aceasta facea excursiile noastre mult mai interesante.

Când am crescut mai mare si am mers la internatul din Anglia, venea la Londra si ma ducea la teatru, cinema si concerte. Am vazut piesa Agathei Christie „Cursa de soareci“ de cel putin de trei ori împreuna cu ea, ca si filmul „Ben Hur“. Am mers, de asemenea, la muzeul de ceara Madame Tussaud, ca si la Planetarium, unde am învatat despre stele si planete.

Întotdeauna si-a gasit timp sa ne învete, cu rabdare iubitoare, când împrejurarile erau dure sau dificile si, dintr-o data, totul devenea mai limpede în prezenta ei. Desi nu a fost ocolita de suferinta, ea nu s-a lasat niciodata napadita de amaraciune, o calitatea pe care fiul ei, tatal meu, a mostenit-o. Totodata, rolul pe care l-a avut în familie, ajutându-si fiul, Regele Mihai, sa-si pastreze buna judecata în momente dificile a fost una dintre cele mai importante comori pe care tatal meu le-a avut în zilele acelea. De aceea, prezenta ei lângâ rege nu poate fi suficient apreciata în cuvinte.

Simtul umorului a fost o alta importanta parte a caracterului bunicii mele si aceasta a fost una dintre armele secrete ale ei si ale tatei. Avea un minunat simt al umorului si îmi aduc aminte cu duiosie ca adesea aproape lesinam de râs. Am crezut ca bunica mea era perfecta, dar ea râdea si spunea „o, nu, draga mea, nu sunt deloc perfecta“! Îmi vorbea despre defectele ei, de exemplu ca se enerva în anumite situatii si gasea dificil sa stea calma, sa suporte si spunea verde în fata când vedea ceva urât; de aceea considera ca era adeseori prea critica la adresa oamenilor. Am stat la ea un an întreg, dupa ce am terminat scoala, dar în tot acest timp, chiar daca aveam conceptiile unei adolescente, purtându-ma dificil uneori si facând obraznicii specifice acelei vârste, Regina Elena nu a fost severa cu mine decât de doua ori. Atunci s-a purtat ferm, iar eu am tinut minte acea lectie.

Ca Regina a României, ea a fost curajoasa si si-a pastrat aceasta calitate chiar dupa ce a suportat exilul de atâtea ori, împrejurari care ar fi sfarâmat o femeie mai putin hotarâta sau cu mai putina forta spirituala. Chiar în timpul razboiului, când s-a confruntat cu nazismul în încercarea de a ajuta pe evrei, ea a aratat o tarie de caracter de neclintit, urmarind ceea ce stia ca este drept si bun, în timp ce reusea sa pastreze mereu o prezenta demna. Implicarea sa în salvarea atâtor vieti de oameni de credinta iudaica, în timpul dictaturii lui Ion Antonescu, a fost recunoscuta formal prin numirea ei postmortem, de catre Yad Vashem, ca „Drept între popoare“.

Amama a fost frumoasa fizic, o frumusete care era manifestarea frumusetii sale interioare, a frumusetii spirituale si a profundei ei demnitati. Ochii ei aveau o culoare speciala, dificil de descris, poate albastru deschis, poate mai degraba aquamarine sau verde pal. Oamenii frumosi pot fi intimidanti sau dificil de apropiat, dar nu si ea. Unul dintre multele lucruri pe care Amama mi le-a spus a fost sa nu îmi fie frica sa-mi arat afectiunea sau sa sa-mi pese de anumite lucruri. Ea stia cum sa-si apropie oamenii si sa le arate afectiune în într-un mod gratios si sincer, indiferent de cine erau acei oameni, ori de culoarea lor. A fost cu adevarat frumoasa, în trasaturi si în firea ei si nu a fost nicidata înversunata, îndiferent de cât de multe momente teribile a trebuit sa traiasca. Amama a fost totdeauna compatimitoare si s-a uitat la ceea ce era bun în oameni, crezând ca  toti oamenii au în ei calitati. Ea a dat oamenilor o sansa – aceea a nevinovatiei, a inocentei.
A avut un gust desavârsit în decorarea casei si îi placea sa mute lucrurile dintr-un loc într-altul, dând înfatisari diferite unei camere. Iubea plantele si în placea sa aiba buchete de flori în toate camerele, iar gradina ei de la Vila Sparta era legendara. Vila Sprta nu a fost doar o casa, a fost o întreaga lume.
Regina Elena era foarte eleganta. Nu eram întotdeauna de acord cu moda hainelor pe care ea voia ca eu sa le port si nici ei nu-i placeau întotdeauna gusturile mele din moda. Uneori, când hainele mele erau prea moderne, bunica spunea: „Nu pot sa spun ca admir asta foarte mult“! Amama, în mod special, a fost împotriva atunci când am lasat sa-mi creasca parul lung. I se parea ca arata neîngrijit, dar aceasta se întâmpla în anii ’70, când toata lumea avea parul lung.

Amama a fost o femeie inteligenta. Ea a fost cea care m-a încurajat sa merg la universitate, desi nu a spus niciodata „trebuie sa faci acest lucru“. Era prea subtila pentru asa ceva. În schimb, m-a prezentat unor oameni interesanti si mi-a facut cunoscute idei valoroase pâna când am ajuns singura la concluzia ca, daca voiam sa fac ceva care sa merite în viata, sa urmez o cariera, atunci aveam nevoie sa studiez. Prin ea am întâlnit pe Harold Acton, Freyua Sark, Bernard Berenson si pe notoria Violet Trefusis, oameni cu o exceptionala aura si cultura, celebritati din trecute vremuri de eleganta si gratie.
Pentru mine, Regina Elena va ramâne iubita mea Amama, pe care am iubit-o si care m-a iubit. Îmi amintesc multe lucruri despre aceasta minunata femeie, dar mai presus de toate îi voi multumi pentru faptul ca ea a crezut ca este posibil, precum în vorbele lui William Blake,

„Sa vezi o lume într-un fir de nisip,
Si un rai într-o floare salbatica,
Sa tii nemarginirea în palma mâinii tale
Si vecia într-o ora“."

Text de ASR Principesa Margareta a României

Steve Jobs - Cel mai frumos discurs din lume

 Aceasta este transcrierea textului citit de Steve Jobs, CEO al Apple Computer, la 12 iunie 2005, la ceremonia de absolvire a studentilor Universitatii Stanford.

"Sunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Si vreau sa va spun astazi trei povesti din viata mea. Atat. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti.

Prima poveste este despre unirea unor puncte.

Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat?

Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui. Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au considerat ca-si doresc o fetita.

Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: "Avem un baietel care poate fi adoptat. Il doriti?". Au spus "Bineinteles!". Mama mea biologica a aflat mai tarziu ca mama adoptiva nu absolvise niciodata facultatea si ca tatal meu adoptiv nu absolvise liceul. Asa ca a refuzat sa semneze actele de adoptie. S-a razgandit doar cateva luni mai tarziu, cand parintii mei adoptivi i-au promis ca o sa ma trimita la facultate.

Si, 17 ani mai tarziu, chiar m-au trimis. Dar am ales in mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpa ca si Stanford si toate economiile parintilor mei s-au evaporat pe plata studiilor mele. Dupa 6 luni, n-am mai vazut valoare in acele studii. N-aveam nicio idee despre ce sa fac cu viata mea si nicio idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea in viata. Si m-am vazut la facultate, cheltuind toti banii pe care parintii mei ii stransesera in toata viata lor. Asa ca m-am hotarat sa renunt si sa am incredere ca pana la urma toate lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind inapoi imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in toata viata mea. Minutul in care am renuntat m-a ajutat sa nu mai merg la cursurile care nu ma interesau si sa merg la cele care mi se pareau utile.

N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o camera in care sa dorm, asa ca dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 centi pe care ii primeai inapoi pentru returnarea unei sticle. Si am mers in fiecare duminica seara cei 7 kilometri pana in partea cealalta a orasului, doar pentru a beneficia de o masa gratuita la Templul Hare Krishna. Mi-a placut la nebunie. Si toate lucrurile acelea care mi-au starnit curiozitatea si intuitia s-au dovedit a fi nepretuite in viitor. Sa va dau un exemplu.

Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. In tot campusul, orice poster, orice titlu si orice indicator erau superb caligrafiate. Pentru ca renuntasem si nu mai eram obligat sa merg la cursurile normale, am decis sa merg la cursul de caligrafie si sa invat cum sa scriu frumos. Am invatat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantitatii de spatiu dintre mai multe combinatii de litere, despre ce face caligrafia sa fie o arta. Era frumos, demn de tinut minte, subtil artistic intr-un mod in care stiinta nu poate explica. Si am gasit acest lucru fascinant.

Bineinteles ca, la acea vreme, cursul in sine nu avea niciun fel de aplicatie practica in viata mea. Dar 10 ani mai tarziu, cand am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Si le-am integrat in Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare. Daca n-as fi renuntat la celelalte cursuri si daca nu as fi avut astfel timp sa merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodata mai multe tipuri de fonturi si un scris atat de bine proportionat. Si din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca niciun fel de computer sa nu fi avut astfel de fonturi. Daca n-as fi renuntat, n-as fi facut niciodata cursul de caligrafie, poate computerele personale n-ar fi avut fonturi atat de frumoase ca acum. Bineinteles ca la acel moment, tanar fiind, era imposibil sa unesc punctele. Dar cativa ani mai tarziu, imaginea a fost cu mult mai clara.

Asa ca, nu poti uni punctele daca privesti in viitor. Poti sa le unesti doar daca te uiti inapoi in viata ta. Asa ca trebuie doar sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa ai incredere in ceva - instinctul tau, destinul tau, viata ta, karma, orice altceva. Abordarea asta nu m-a lasat niciodata balta si a facut diferenta in toata viata mea.

A doua poveste este despre dragoste si pierderi. Am fost norocos sa aflu ce imi place sa fac tanar fiind. Woz (Steve Wozniak) si cu mine am inceput povestea Apple in garajul parintilor mei cand aveam 20 de ani. Am muncit din greu si in 10 ani Apple a ajuns sa creasca de la un garaj in care munceam noi doi la o companie care valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 de angajati. Tocmai ne lansasem cea mai noua creatie (computerul Machintosh), iar eu tocmai implineam 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat de la o companie pe care tu ai infiintat-o? Ei bine, pe masura ce Apple a crescut, am angajat pe cineva, despre care credeam ca are talentul sa conduca Apple alaturi de mine, iar pentru primul an lucrurile au mers bine. Apoi viziunile noastre despre viitor au inceput sa fi divergente, asa ca el a pus piciorul in prag. Si atunci cand a facut-o, Consiliul nostru Director a stat alaturi de el. Asa ca, la 30 de ani, am fost dat afara de la Apple. Si a fost o poveste publica. Singurul lucru care contase in toata viata mea de adult se dusese pe apa sambetei. Si eu eram devastat.

Cateva luni n-am stiut ce sa fac. Am aflat ca dezamagisem o intreaga generatie de antreprenori, ca scapasem bastonul de maresal tocmai atunci cand eram foarte aproape sa-l primesc. M-am intalnit cu David Packard si Bob Noycesi, am incercat sa ma scuz pentru ca o dadusem in bara atat de urat. Eram un esec public si toate gandurile mele imi spuneam sa fug din Vale ([n.r.] Sillicon Valley). Dar, incet-incet, a inceput sa ma cuprinda un nou gand. Inca imi placea ce fac. Si intamplarea de la Apple nu schimbase lucrurile foarte mult. Eram respins, dar eram inca indragostit. Asa ca am decis sa o iau de la capat.

N-am vazut atunci, dar s-a dovedit ca a fi concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Povara pe care o porti atunci cand ai succes a fost inlocuita cu usurarea pe care o simti cand o iei din nou de la capat, mai putin sigur de ce o sa ti se intample. M-am eliberat de stres si am avut astfel sansa sa intru intr-una dintre cele mai creative perioade din viata mea.

In timpul urmatorilor cinci ani, am pornit o companie numita NeXT, o alta companie numita Pixar si m-am indragostit de o femeie extraordinara, care a devenit sotia mea. Pixar a creat Toy Story si este astazi (in 2005) una dintre cele mai de succes intreprinderi de animatie din lume. Intr-o schimbare remarcabila a sortii, Apple a cumparat NeXT, eu m-am intors la Apple si tehnologia pe care o dezvoltasem la NeXT a stat la baza renasterii Apple. Iar Laurene si cu mine avem o familie frumoasa impreuna.

Sunt foarte sigur ca nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, daca n-as fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament greu de inghitit, dar cred ca pacientul avea nevoie de el. Uneori viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde increderea. Sunt convins ca singurul lucru care m-a ajutat sa-mi pastrez directia a fost faptul ca imi placea ce fac. Trebuie sa gasesti lucrurile care-ti plac. Si asta e valabil atat pentru munca ta, cat si pentru partenerul tau de viata. Munca ta o sa-ti umple o parte insemnata din viata si singurul mod in care vei fi cu adevarat satisfacut este sa crezi ca faci o munca extraordinara. Si singurul mod in care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ce faci. Daca n-ai reusit inca, continua cautarea. Nu te multumi cu putin. Asa cum e si cu partenerul de viata, vei sti atunci cand l-ai intalnit. Si, la fel ca in orice alta relatie extraordinara, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pe masura ce trec anii. Asa ca nu te opri din cautare. Nu te multumi cu putin.

A treia poveste este despre moarte.
Cand aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: "Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata ta, la un moment dat vei avea dreptate". Citatul m-a impresionat si de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat in oglinda in fiecare dimineata si m-am intrebat: "Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sa fac ce fac astazi?". Si atunci cand raspunsul a fost "Nu" pentru mai multe zile la rand, am stiut ca trebuie sa schimb ceva.

Ideea ca in curand o sa mor a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata. Pentru ca aproape orice - toate asteptarile noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la esec - toate aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important. Ideea ca o sa mori este cel mai bun mod in care poti evita capcana fricii ca ai ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Si nu exista niciun motiv pentru care sa nu-ti urmezi inima.

Cu aproape un an un urma, am fost diagnosticat cu cancer. Am facut un CT la 7.30 dimineata si a aratat in mod clar o tumora in pancreasul meu. Habar n-aveam ce e un pancreas la acea vreme. Doctorii mi-au spus ca acest tip de cancer e aproape sigur incurabil si ca n-ar trebui sa ma astept la mai mult de 3 pana la 6 luni de viata. Doctorii mei m-au sfatuit sa merg acasa si sa-mi pun lucrurile in ordine, un fel de a spune ca ar trebui sa ma pregatesc pentru moarte. Si esti pus in situatia in care incerci sa le spui copiilor tai, in doar cateva luni, toate lucrurile pe care ai fi vrut sa le spui in ultimii 10 ani. Si esti fortat sa te asiguri ca toate lucrurile sunt puse in ordine astfel incat sa fie cat de simplu se poate pentru familia ta in viitor. Esti fortat sa-ti iei ramas bun.

Am trait cu acel diagnostic toata ziua. Mai tarziu, am facut o biopsie, mi-au bagat un endoscop pe gat pana in stomac si intestine, mi-au facut o punctie in pancreas si mi-au luat cateva celule din tumora. Am fost sedat, dar sotia mea, care era acolo, mi-a spus ca, atunci cand s-au uitat la celule sub microscop, doctorilor le-au dat lacrimile pentru ca se dovedea a fi o forma foarte rara de cancer pancreatic, curabila cu chirurgia clasica. Am facut acea operatie si acum sunt bine.

Acest moment a fost cel care m-a apropiat cel mai tare de moarte si sper sa fie la fel si pentru urmatorii ani. Faptul ca am supravietuit ma face sa va spun cuvintele urmatoare cu ceva mai multa experienta decat atunci cand credeam ca moartea e un concept pur intelectual.

Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si oamenii care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara pentru a ajunge acolo. Si, totusi, moartea este singura directie clara spre care ne indreptam cu totii. Nimeni nu poate scapa de moarte. Si asa trebuie sa fie, pentru ca Moartea este in mod sigur cea mai buna inventie a vietii. Este agentul de schimbare al vietii. Elimina vechiul pentru a face loc noului. Chiar acum, voi sunteti noul, dar peste o vreme, nu departe de acest moment, veti deveni incet-incet vechiul. Si veti fi eliminati. Scuze ca sunt atat de dramatic, dar e adevarat.

Timpul vostru e limitat, asa ca nu va pierdeti vremea traind viata altcuiva. Nu va inglobati in dogme - traind cu rezultatul gandirii altor oameni. Nu lasati zgomotul opiniilor altora sa va ascunda vocea voastra interioara. Si cel mai important, trebuie sa aveti curajul sa va urmati inima si intuitia. Ele stiu deja ce va doriti cu adevarat sa deveniti. Toate celelalte lucruri sunt secundare.

Cand eram tanar, exista o publicatie uimitoare care se numea Catalogul Intregii Lumi. Un soi de biblie a generatiei mele. A fost creata de un om pe nume Stewart Brand, nu departe de locul unde ne aflam acum, si el a adus-o la viata punandu-i un strop de atingere poetica. Asta se intampla la inceputul anilor 1960, inainte de aparitia computerelor si a publishing-ului digital, asa ca revista era construita cu masini de scris, foarfeci si camere polaroid. Era un soi de Google in forma printata, cu 35 de ani inainte sa apara Google. Era idealist si mustea de notiuni extraordinare si instrumente utile.

Stewart si echipa lui au scos mai multe editii ale Catalogului, dupa care lucrurile au inceput sa nu mai mearga bine, asa ca au fost nevoiti sa scoata ultimul numar. Era la mijlocul anilor 70, iar eu aveam varsta voastra. Pe ultima coperta a ultimului numar era o fotografie a unui drum de tara in zori, genul de drum pe care te gasesti atunci cand pornesti intr-o aventura extraordinara. Sub poza erau cuvintele "Ramai flamand. Ramai naiv". Asta era mesajul lor de adio. Ramai Flamand. Ramai Naiv. Si eu mi-am dorit intotdeauna sa raman asa. Iar astazi, cand voi absolviti si incepeti o viata noua, va doresc asta si voua.

Ramaneti flamanzi. Ramaneti naivi.
Multumesc mult."


Steve Jobs, co-fondatorul si directorul general al companiei Apple, a murit miercuri noapte la varsta de 56 de ani, din cauza unui cancer pancreatic care a recidivat.

O viziune stiintifica asupra lumii

....…pentru timpurile noastre

“Daca am putea sa plasam laolalta toate legile naturii fizice intr-un sistem coerent de ecuatii,

am putea explica toate caracteristicile universului pe baza acestor ecuatii,

ceea ce ar echivala cu citirea gandurilor lui Dumnezeu.”

Einstein

“Cautarea unei viziuni pline de semnificatii asupra lumii nu este limitata doar la domeniul stiintei. Este fundamentala pentru mintea omeneasca; este la fel de veche precum civilizatia. Pentru ca, atata vreme cat a privit Sorele, Luna si cerul instelat de sus, marile, raurile, dealurile si padurile de jos, omul s-a intrebat de unde veneau, incotro se indreptau si ce insemnau toate astea. In lumea moderna, marii oameni de stiinta se intreaba si ei. Unii au o puternica inclinatie mistica; Newton si Einstein sunt exemple excelente.”

“Fiecare dintre noi este pus in fata unui mister. Ne nastem in acest univers, crestem, muncim, ne jucam, ne indragostim si, la sfarsitul vietii, ne confruntam cu moartea. Si, cu toate astea, in toiul tuturor acestor activitati, ne confruntam cu o serie de intrebari coplesitoare : care este natura universului si care este locul nostru in el? Ce inseamna universul? Care este scopul sau? Cine suntem si care este scopul vietii noastre?”

“In vreme ce, in starea primordiala, oamenii detineau o cunoastere instinctiva a unitatii sacre si se aflau intr-o comuniune stransa cu lumea, odata cu dezvoltarea mintii rationale, s-a produs o schisma profunda intre omenire si restul realitatii. Nadirul acestei dezvoltari se reflecta in dezastrul ecologic, dezorientarea morala si golul spiritual de astazi.”

“La nivelul sau de varf noua cosmologie descopera o lume in care universul nu sfarseste in ruina, iar noua fizica, noua biologie si noile cercetari din domeniul constiintei recunosc ca viata si mintea sunt elemente integrante ale lumii, si nu produse derivate accidentale.”

“O teorie integrala a tuturor lucrurilor ne-ar apropia mai mult de intelegerea naturii reale a tot ceea ce exista si evolueaza in spatiu si timp, indiferent ca este vorba despre atomi sau galaxii, soareci sau oameni. Ea ne ofera o perspectiva cuprinzatoare, dar stiintifica asupra noua insine si a lumii; o perspectiva de care avem nevoie in aceste timpuri ale schimbarilor accelerate si dezorientarii crescande.”

“Exista numeroase cai de a intelege lumea : prin puterea personala de patrundere, prin intuitie mistica, arta si poezie, ca si prin sistemele de credinta ale religiilor lumii. Una dintre numeroasele cai … este si calea stiintei. Stiinta conteaza, nu numai deoarece este o sursa de noi tehnologii care modeleaza vietile si tot ceea ce ne inconjoara, ci si pentru ca ofera un mod demn de incredere de a privi lumea si pe noi insine in lume.”

“Pana de curand, stiinta a oferit o imagine fragmentata a lumii, transmisa prin intermediul unor departamente disciplinare aparent independente. Oamenilor de stiinta le-a fost greu sa spuna ce anume pune in legatura universul fizic cu lumea vie, lumea vie cu lumea societatii si lumea societatii cu domeniile mintii si ale culturii. Situatia aceasta se schimba acum; la nivelul de varf al stiintelor, tot mai multi cercetatori se afla in cautarea unei imagini a lumii mai integrate, mai unitare. Fizicienii lucreaza intens pentru a crea o I-TTL care sa reuneasca campurile si fortele fundamentale ale naturii in cadrul unui sistem teoretic logic si coerent, aratand ca au origini comune. I-TTL care se afla in curs de elaborare foloseste matematici sofisticate si spatii multidimensionale in incercarea de a obtine o singura ecuatie generala care ar putea sa justifice toate legile universului." (va urma)

I-TTL = Teoria Integrala a Tuturor Lucrurilor

Stiinta si Campul Akashic – Ervin Laszlo

Synchronicity - David Peat

DRACONIDELE (din 08.10.2011)

De ce este deosebit si frumos :

Draconidele sunt un curent de meteori (numele este asociat constelatiei Draco/Dragonul aflata intre Ursa Major/Carul Mare si Ursa Minor/Carul Mic) asteptat a produce un numar neobisnuit de mare de meteori, pe cerul de seara, respectiv 1.000/ora, in data de 8.10.2011.

Ca element de comparatie, in mod obisnuit, o "ploaie de stele" considerata puternica, cum ar fi cea a Persidelor - care are loc in fiecare vara la mijlocul lunii august - poate produce aproximativ 100 meteori/ora.

Ceea ce este foarte greu de anticipat la acest curent meteoric (Draconide) este numărul maxim de meteori observati în condiții ideale de vizibilitate, timp de o oră. De regulă, acest curent meteoric este unul slab, generând în medie 10 meteori/oră. Cu toate astea Draconidele au demonstrat o mare variabilitate in trecut. In anii 1933 si 1946, Draconidele au produs adevarate furtuni de stele ajungând la impresionantul număr de aproximativ 10.000 meteori/ora, adica aproape 30/secunda. Mai putin spectaculoasele "ploi de stele", ale aceluiasi curent,  din anii 1952, 1985, 1998, au avut o rata de 100 meteori/ora.

Cometa Giacobini-Zinner este sursa acestei "ploi de stele" numita Draconide, si a fost prima cometa examinata de o nava spatiala, in 1985, cand “The International Cometary Explorer” a zburat prin coada ei aflandu-se la o distanta de 7.800 km de nucleul acesteia.

Maximul curentului preconizat pentru acest an, se situeaza intre 600 - 1.000 meteori/ora, ceea ce face din acest fenomen astronomic, un eveniment deosebit si frumos, caruia merita sa-i dedicam cateva momente din viata noastra.

Ce avem de facut :

Trebuie sa privim cerul de seara intre N si NV, spre constelatia Draco. O parte a constelatiei Draco (coada dragonului) se afla intre Carul Mare si Carul Mic. Dupa cum se poate vedea pe harta cerului de octombie, cele doua Urse se afla spre orizont - nu la zenit (deasupra capului), ca in noptile de primavara (adica mai usor de observat).

Vezi harta intreaga la http://www.astro-urseanu.ro/imagini/observa/harta/2011/pdf/2011-10.pdf  si alte amanunte la http://www.astro-urseanu.ro/meteori.html , si http://www.astro-urseanu.ro/meteori_octombrie.html

Vestul este (aproximativ) locul unde apune Soarele, iar Nordul il detectam cu o busola. In caz ca ati ratat apusul si nu aveti busola, cautati Steaua Polara din Carul Mic, conform hartii si in jurul acelui petec de cer faceti ochii mari toata seara.

Desigur, in cazul în care cerul va fi senin (sa speram), conditiile cele mai bune pentru observatii sunt în afara orasului, la inaltime (pe dumul spre Poiana sau chiar in Poiana Brasov – pentru brasoveni desigur), locuri în care poluarea luminoasă nu va afecta foarte tare vizibilitatea fenomenului.

O problema insa pentru observarea maximului ar putea fi Luna, care este aproape de faza de Luna Plina (pe 12 oct.).

O alta problema ar fi ora la care poate fi observat fenomenul. Deoarece cercetatorii rusi, americani, canadieni si japonezi au propus ore diferite, unii au dat o ora pentru maxim, altii au dat un interval, altii au fost mai optimisti si au marit intervalul (ex.: 21.00 UT (Universal Time), 20.00 UT, 16.00-20.00 UT, 16.00-21.00 UT) e mai greu de dat o ora fixa.

Oricum, pentru Romania, sâmbătă 8 octombrie, se poate preconiza un interval intre 18.00 si 23.00. Avand in vedere ca soarele apune in data de 08.10.2011 la ora 18.46, incepand cu ora 19 si pana la miezul noptii, cu cu maxim intre 22.00-23.00, daca aveti timp si rabdare, pregăti lista cu dorinte (J), scoateti copiii din casa si cainele la plimbare, pentru ca cerul ne ofera un foc de artificii gratuit si asteapta de la noi sa ne minunam si batem din palme.

Avand in vedere ca este sambata si copiii nu au scoala a doua zi, iar fenomenul are loc inainte de miezul noptii, ei sunt primii mei invitati.

Sursa:

www.imo.net

www.spacedaily.com

http://www.astro-urseanu.ro/calendar_octombrie.html (Observatorul Astronomic “Amiral Vasile Urseanu”)