Despre CACAT

Deunazi am citit un articol despre Kate Middleton si Lupo. Lupo, un  Cocker Spaniel, a iesit la plimbare cu stapana lui si cu micul George. Ei bine, Lupo a facut ceea ce fac toti catelusii …… un caca in parc. Duchess of Cambridge a strans caca de pe jos si l-a pus in cosul de gunoi. Nu cred ca in UK acest fapt starneste mirare in randul cetatenilor. Stirea nu era prezentata ca ceva extraordinar si nemaivazut. Spectaculos si nemaivazut ar fi daca acest lucru s-ar petrece pe strada mea. Daca vecinii mei, iubitorii aceia de animale (da, despre ei vorbesc) ar fi macar pe sfert precum Kate, as crede ca sunt in Matrix.  Dar, noooo, n-ai sa vezi.

Cinci minute fac pana la serviciu, pe jos, strabat trei stradute scurtute si ….. o mare de cacat (de caine, desigur). In asfaltul vechi, presarat cu multe crapaturi/gauri/gropi, au rasarit - cu mult tupeu si vitejie - niste buruieni. Bietele smoculete au sfarsit tragic, inainte de soroc, sub o pleasca de cacat. Degeaba au pus oamenii afise pe garduri, pe stalpi, pe masini, facand apel la “bunul simt” al “iubitorilor”/stapanilor de caini. Nu s-a intamplat nimic, gramada-i tot mai mare! Afisele s-au transformat in amenintari verbale. Nu s-a intamplat nimic, gramada-i tot acolo! Ah, si se topeste zapada sau vine ploaia si cacatul se intinde, se transforma intr-o chestie vascoasa si porneste la vale (caci locuiesc pe deal) colorand totul in cale. Zici ca s-a mutat Pollack la noi in cartier si si-a incercat vopselele pe asfalt. Ah, si da soarele, si totul se usuca, se face pojghita, se marunteste, se amesteca cu diverse alte lucruri…... Ah, si vate vantul, si zici ca ti-a intrat praf in ochi ….. nu domnule, nu-i praf, e CACATUL de pe starda mea (adaugat la ala de pe strada ta). Il respiri tu, ai tai, bunicul, bunica, mama, tata, copilul, nepotul, inclusiv tu “iubitorule” de caini. Toti respiram cacat. Nu va amagiti ca ceea ce va intra pe nas si pe gura ar fi praf de la astia cu constructiile, noooo, e CACA.

A doua straduta pe care o strabat e presarata din metru in metru, pe ambele trotuare, cu stalpi. La fiecare stalp o gramajoara de cacat, mai mic, mai mare, mai moale, mai tare. Diversitate maxima la mine in cartier.

A treia strada e ceva mai curata, da’ nici aici nu-i tocmai paradisul.

Am un vecin, cu un caine din ala mic cat un cartof. Cum iese din bloc, cum face caca. Are trei optiuni: in fata usii pe prima treapat, in fata usii pe a doua treapta (astea-s toate) sau pe platforma din fata blocului. In zilele cand nu-l scapa asa de tare mai face si in parcare, in mijloc, pe unde trece toata lumea. In zilele bune face in cacatel cat degetul meu aratator, dar cand il doare burtica e apocalipsa reloaded!

Mai e unul cu un Labrador frumos. Il scoate din curte, face caca in drum langa un stalp (stalpul din fata casei lui), si il baga inapoi in curte. Gata plimbarea. Altul acopera cacatelul cu frunze, numai bine, sa nu-l vezi si sa calci in el. Ce-o fi in capul lui? Cativa caini sunt scosi la plimbare de catre oameni platiti pentru asta. Stapanul s-a scos, vina cica nu mai e a lui! Iar mai nou am vazut stapani noi cu cainele la plimbare, da’ nu-s din cartier (ca-i cunosc pe toti), cred ca doar fac caca la noi pe strada. Nu mai am nici o indoiala, suntem o buda!

Drumul meu spre Centru nu difera foarte mult fata de cel catre birou, tot cinci minute, pana in parc, dar cinci minute de cacat. Pe o strada pe care s-a lucrat/reparat vreo doi ani (daca nu trei), acum se asterne un frumos si proaspat asfalt. Frumos a ramas doar cateva zile, acum e plin de cacat. Vestea buna e ca se vede si poti sa-l ocolesti, drumsorul asta n-are inca gropi, fisuri sau smocuri de iarba. Vestea proasta este ca fasia din lateral – care se poate numi cu indulgenta trotuar - nu e asfaltata. Ah, sunt nedreapta, e asfaltata … cu cacat. Stimati soferi, stiu ca ma claxonati si ma injurati (pe buna dreptate!), dar eu tot pe mijlocul strazii o sa merg. In consecinta, va rog pastrati-va calmul, lumea mea e plina de cacat, aveti putina ingaduinta.

Nu inteleg! Nu inteleg si pace! E nesimtire?, E lene?, E nepasare?, E obisnuinta?, E graba?, Balcanism?, Lipsa de educatie?, Domnie?, Injosire?, Toate la un loc? Ce e? De ce e asa de greu? Se poate rezolva? Cum? Chiar nu exista nici o solutie? ….. civica, legala (aplicabila)?

Ceea ce eu nu pot sa inteleg nici in ruptul capului, este cum de nu-l deranjeaza (pe stapanul/”iubitorul” de caini) faptul ca si el calca in acelasi rahat, zi de zi, de doua ori pe zi!! Daca nu-l deranjeaza, ce fel de om e? Concluzia simpla pe care pot s-o trag este ca poate e obisnuit sa stea in cacat, poate ca la el acasa e la fel de curat. Poate ca-i place. Poate ca viata lui e de cacat si nu mai simte nici o diferenta. Poate crede ca si a noastra e la fel (n-ar gresi foarte mult avand in vedere ca a contribuit la asta.)

“Iubitorule” de animale, cainele ala e responsabilitatea ta, e un membru al familiei tale! E de datoria ta sa-i oferi adapost, hrana si sa-i strangi “dovezile solide” (ca nu poate singur!), in schimbul loialitatii si dragostei pe care ti-o ofera. El sigur te iubeste!!! Garantat!!! Tu il iubesti pe el? Il meriti? Tu te iubesti si te respecti pe tine? Raspunsul e la fiecare pas, il stim toti! De ce alegi sa fii injurat de zeci de oameni pe zi (in fiecare zi), de mame (care fug repede acasa cu copiii sub brat, ca sa le spele pantofii), de biciclisti (care-si baga rahatul in garaj), de soferi (care-si parcheaza masina in gramada de cacat), de vecini (care s-au saturat sa stranga mizeriile din fata casei), de prieteni (carora le e jena sa-ti spuna in fata ce gandesc)? Crezi ca esti domn/doamna in ochii cuiva, iubitor sau salvator de caini?? Nu te amagi! Crezi ca iubesti animalele? Nu te amagi! Crezi ca iubesti in general? Nu te amagi! Crezi ca te respecti pe tine? Nu te amagi! Te evita lumea? Nu te intreba de ce. Esti deja stigmatizat! Daca bunul simt iti lipseste, daca educatia iti lipseste, daca familia si scoala nu au reusit sa faca din tine un om responsabil, ce anume te poate motiva? Exprima-te “iubitorule” de caini, te ascultam, noi toata comunitatea!!!

O vorba romanesca spune “Omul sfinteste locul.” Fiecare din noi, prin comportamentul nostru, prin locurile pe unde trecem, in spatiul in care traim, lasam o urma. Lasam o amprenta peste tot, aceasta amprenta ne defineste, pentru totdeauna! Tot ce se intampla in jurul nostru, e provocat de actiunile nostre si suntem direct responsabili pentru standardul vietii noastre. Ce standard impunem noi, oamenii maturi, generatiei tinere? Unde sa se joace copiii cand strazile, curtile si parcurile sunt pline de fecale? In ce secol traim? Cat de evoluati ne credem? Pe cine sa mai dam vina dupa ce au fost matrasiti toti cainii vagabonzi (pe care tot voi ii abandonati in strada)?

Ajungem la vorba lui Marin Sorescu “Bietii copii….ce sa invete, ma, de la ai mari?”